Last Updated on 17/12/2020 by Radu Grozescu

În mod obişnuit flash-ul este pus pe aparat, deci sincronizarea se face prin contactele din patină. Problemele de sincronizare apar atunci când dorim să depărtăm flash-ul de aparat şi/sau să folosim mai multe flash-uri simultan. În principal, sincronizarea se poate face prin cablu, optic (vizibil sau infraroşu) şi radio.

Sincronizare prin cablu

Pe lângă semnalul de sincron, numeroasele contacte din patină transmit şi alte informaţii între flash şi aparat, dintre care foarte importantă este comunicarea pentru realizarea expunerii utilizând măsurarea prin obiectiv (TTL).

Prin cablu se pot transmite atât semnalul simplu de sincronizare cât şi, în cazul cablurilor şi flash-urilor dedicate, cam toate celelalte functii posibile cu flash-ul respectiv. În principiu, cablul este un mijloc sigur de sincronizare pentru ca nu este supus interferenţelor cu alte flash-uri şi nici nu va suferi de „lipsă de vizibilitate” cum se poate întâmpla în cazul sincronizarii optice. Datorită acestor caracteristici, un cablu dedicat este extrem de folositor în cazul în care folosiţi un braket pe aparat pentru orientarea flash-ului.

Problemele apar în cazul în care dorim sincronizare la distanţe mai mari, atât datorită necesităţii de a dispune de un cablu suficient de lung cât şi faptului că utilizarea cablurilor lungi în locaţie echivalează cu întinderea de capcane pentru cei prezenţi la şedinţa foto, ceea ca vă va pune în pericol direct integritatea aparaturii.

Sincronizare optica, Slave simplu

Cea mai simplă aplicaţie a sincronizarii optice este folosirea unui montaj care va declanşa flash-ul „slave” în momentul în care „vede” scânteierea flash-ului principal. Acest sistem este foarte folosit la flash-urile de studio pentru eliminarea cablurilor de sincron. Unele flash-uri au celule încorporate în acest scop, pentru celelalte există celule separate care pot fi cuplate cu flash-ul atât prin patină cât şi folosind un mic cablu de sincron.

Avantaje:

• Datorită unei bune sensibilităţi, funcţionează la distanţe rezonabil de mari, inclusiv folosind lumina reflectată în pereţi şi tavane, iar dacă sunt orientate corect, spre flash-ul cuplat la aparat, vor funcţiona bine şi afară sau în săli mari unde reflexiile sunt mult reduse sau inexistente.
• Pot fi folosite oricâte flash-uri dotate cu celule, care vor declanşa practic simultan cu flash-ul principal.
• Declanşarea este foarte rapidă datorită lipsei semnalelor de comandă pentru funcţiile avansate ale sistemelor mai evoluate, deci pot fi folosite pentru subiecte unde „timing-ul” este important.
• Majoritatea celulelor sunt sensibile şi la infraroşu deci pot fi folosite „transmitere” IR pe aparat pentru sincronizare. Acestea sunt mici flash-uri care au reflectorul mascat cu un filtru roşu care lasă să treacă doar foarte puţină lumină vizibilă, deci nu contaminează iluminarea subiectului, dar permit sincronizarea flash-urilor externe. În plus, majoritatea funcţionează cu acumulatori AA care sunt prezenti în trusa majorităţii fotografilor, deci nu este necesar să gestionaţi alte tipuri de baterii şi/sau încărcătoare.
• Celulele sunt abordabile ca preţ şi nu necesită alimentare.

Posibilele probleme:

• vor declanşa la scânteierea oricărui flash, deci nu pot fi folosite când sunt alţi fotografi în zonă.
• au probleme la sincronizarea în plin soare, mai ales la distanţă mai mare.
• nu pot fi folosite când flash-ul cuplat la aparat este în TTL deoarece vor declanşa la pre-flash şi nu la flash-ul principal, deci flash-ul de pe cameră trebuie să fie în Manual sau Auto.

Slave cu flash-ul principal în TTL

Pentru a putea folosi flash-uri suplimentare atunci când flash-ul principal este în TTL (unele camere nu au altă setare pentru flash-ul integrat), au fost create celule speciale (Wein şi altele), care ignoră pre-flash-ul utilizat în TTL şi declanşează la scânteierea principală.

Este bine să probaţi totuşi aceste celule cu aparatura proprie pentru a vă feri de surprizele datorate sistemelor diferite de TTL existente.

Recent a apărut o soluţie interesantă, flash-urile Nissin 622 dedicate sistemelor digitale, care funcţionează fie în mod TTL digital dedicat fie în mod manual când sunt montate pe cameră, şi în mod Slave manual când sunt folosite ca flash-uri suplimentare, bazând sincronizarea pe un flash în mod TTL cuplat la cameră.

Acestea au o funcţionare mai sigură deoarece sunt dedicate unui anume sistem, deci pot recunoaste cu precizie stilul de pre-flash utilizat, am testat Nissin 622 pe Fuji S5 şi Nikon şi rezultatele au fost foarte bune.

Wireless dedicat

Acesta este un caz particular şi mult evoluat al sincronizarii optice. Dacă folosim flash-uri dedicate de vârf sau medii, majoritatea fabricanţilor au dezvoltat sisteme wireless mai mult sau mai puţin sofisticate care pot fi folosite cu succes, deoarece se folosesc de impulsuri codate, iar în multe cazuri de canale multiple pentru comanda flash-urilor.

Avantaje:

• Nu sunt influenţate de flash-urile altor fotografi aflaţi întâmplător în zona. Pentru a declanşa un flash la distanţă este necesar un „master” sau transmiter de aceeaşi marcă, pe acelaşi canal cu cel pe care îl folosiţi, puţin probabil în situaţiile uzuale.
• Sistemul de canale separate poate fi utilizat în cazul în care sunt mai mulţi fotografi în zonă care folosesc acelaşi sistem, în acest fel eliminându-se interferenţele.
• Putem comanda luminile aflate la distanţă prin intermediul camerei, al flash-ului master de pe cameră sau al transmiter-ului, depinzând de marca de echipament şi de modul în care am gândit iluminarea.
• Prin comandă înţeleg nu doar sincronizarea ci modificarea atât al modului de lucru al luminilor (TTL, A, Manual) cât şi a corecţiilor de expunere sau nivelului de putere pe manual.
• Această calitate le face foarte uşor de folosit în special în situaţiile în care nu putem să ne deplasăm la lumini pentru a face reglajele de acolo, de exemplu la o nuntă, în biserică în timpul slujbei.
• Nu au nevoie de accesorii şi/sau baterii suplimentare, deci mai puţin echipament în geantă, mai puţine conexiuni electrice şi mai puţine piese care se pot defecta.
• Nu implică alte costuri faţă de achiziţionarea flash-urilor.

Posibile probleme

• Aceste sisteme se folosesc de impulsuri luminoase (sau IR) pentru a transmite informaţiile deci au nevoie ca fiecare flash suplimentar să „vadă” emiţătorul sau flash-ul folosit ca Master, ceea ce pune probleme la distanţe şi unghiuri mari faţa de cameră.
• În general, în camere obişnuite, reflexiile în tavan şi pereţi minimizează acest dezavantaj, dar afară, în săli mari şi mai ales în cazul nunţilor în bisericile ortodoxe putem să ne aşteptăm şi la unele rateuri în funcţionarea flash-urilor slave dacă nu le-am poziţionat suficient de bine.
• Există o oarecare întârziere la declanşare datorită pre-flash-urilor de comandă şi TTL implicate. Întârzierea nu este în general mai mare decât cea existentă în cazul folosirii unui flash TTL pe cameră, dar totuşi în anumite situaţii se poate face simţită.

Sistemul Nikon CLS

Sistemul Nikon CLS este prezentat ca exemplificare la sistemele wireless dedicate deoarece pe acesta îl folosesc curent şi îl cunosc la nivel teoretic şi practic, nu pentru vreo presupusă superioritate asupra sistemelor dezvoltate de alte companii.

Nikon CLS (Creative Lighting System) funcţionează în sistemul master/transmiter – slave. Ca Master se pot folosi flash-urile Nikon SB 800, SB 900 şi flash-urile integrate în aparatele medii şi „semi-pro”.

Aparatele Nikon „profesionale” din seriile D2, D3, nu dispun de flash-uri încorporate, la acestea se poate folosi fie un flash master, fie transmiterul SU800.

În cazul utilizării unui flash master, acesta poate fi setat ca pe lângă funcţia de comander, deci controlul flash-urilor externe, să funcţioneze şi ca flash obişnuit, în diverse moduri (TTL, manual, etc), sau să fie doar comander în cazul în care nu dorim lumina dinspre cameră.

Sistemul dispune de 4 canale separate, deci în caz extrem până la 4 fotografi pot folosi Nikon CLS fără a interfera unul cu altul.

Flash-urile slave pot fi grupate în maximum 3 grupuri care pot fi comandate independent, fie în moduri diferite, fie în TTL sau A cu corecţii diferite de expunere. Teoretic, în fiecare grup pot fi oricâte flash-uri, practic e bine să ne limităm la max 2-3 flash-uri pe grup.

În cazul utilizării flash-ului integrat în cameră ca master/comander, numărul de grupuri comandate poate fi doar de 2, plus setarea flash-ului master.

Flash-ul SB 900 dispune de o interfaţă mult mai rapidă şi mai prietenoasa atât pentru trecerea din normal în master şi în slave, cât şi pentru setările flash-urilor externe când este folosit ca master.

Pe lângă sistemul CLS, majoritatea flash-urilor Nikon compatibile cu CLS permit şi utilizarea sistemului de slave optic simplu, un lucru care poate fi de folos în multe cazuri.

Radio: Microsync, Pocket Wizard, altele

Sistemele radio sunt avantajoase în cazurile când avem nevoie de declanşări sigure la distanţe mai mari sau cu flash-urile suplimentare „ascunse” faţa de lumina principală.

Avantaje

• Funcţionarea este mult mai sigură în condiţii grele, în special afară sau unde nu există reflexii de lumină care ajută în cazul metodelor optice.
• Nu interferează cu flash-urile altor fotografi.
• Majoritatea dispun de canale separate pentru cazurile în care mai mulţi fotografi doresc să foloseasca acelaşi sistem radio în aceeaşi şedinţa foto fără să aibă interferenţe.
• Funcţionează şi fără linie directă de vedere între cameră şi flash-urile externe, în cazuri limită chiar prin pereţi, permiţând plasarea de flash-uri în afara clădirii sau a camerei în care va aflaţi.
• Cu puţină creativitate poate fi folosit pentru declanşarea unor flash-uri externe simultan cu utilizarea unui flash în TTL pe cameră.
• Cele mai performante pot fi folosite şi la declanşarea aparatului foto la (mare) distanţa.

Posibile probleme

• În afara de sincronizare, imensa majoritate a sistemelor radio nu transmit şi alte informaţii deci flash-urile suplimentare vor lucra în Manual sau Auto, la nivelul la care le-am reglat, iar pentru modificări trebuie mers din nou la ele.
• Preţul de achiziţie, mai ales dacă aveţi nevoie de un număr însemnat de receivere pentru dirijarea mai multor flash-uri externe.
• Necesitatea de a gestiona şi alte tipuri de baterii, unele sisteme funcţionând cu alte tipuri decât acumulatori AA.
• Echipament suplimentar în geantă.

Concluzie la metodele de sincronizare

Wireless dedicat este cel mai flexibil sistem pentru fotografia generală, unde trebuie acoperită o mare varietate de domenii, în special dacă permite şi folosirea în mod Slave optic simplu pentru cazurile în care dorim un timing foarte precis la fotografiere.

Acesta ne va putea permite acoperirea fără probleme a situaţiilor în care sunt şi alţi fotografi de faţă, de exemplu nunţi şi evenimente, pe lângă situaţiile de produse, arhitectură, portrete, modă, unde am putea folosi şi metode de sincron mai simple, cum ar fi cea optică cu Slave-uri simple.

În plus, un sistem Wireless dedicat permite schimbarea rapidă a setărilor flash-urilor externe direct de pe cameră sau flash-ul master, extrem de important pentru a evita deplasarile către celelalte flash-uri, ceea ce ne va economisi timp şi vom deranja mai puţin în situaţiile speciale, cum ar fi în biserica la o nuntă, sau la un eveniment mai pretenţios.

Slave-ul optic este rapid şi sigur în special în încăperi, dar este sensibil la scânteierile altor flash-uri şi necesită deplasarea la luminile suplimentare pentru modificarea setărilor.

Radio-ul este excelent pentru cazurile în care luminile suplimentare sunt departe, sau în plin soare, sau nu avem linie directa de vedere între lumini, dar necesită o investiţie şi complicaţii suplimentare, în plus modificarea setărilor flash-urilor externe nu se poate face decât deplasându-ne la ele.