Last Updated on 26/10/2021 by Radu Grozescu

Poate comanda flash-uri în 3 grupe separate în mod TTL cu corecţii de expunere, în mod Manual cu trepte de putere sau în sistemul de raţii de lumină A:B.

Phottix Odin poate fi găsit la F64 în variantele dedicate pentru Canon şi Nikon.

Construcţie:

Setul de bază constă într-un emiţător (TCU – Transmitter Control Unit) şi un receptor.

Calitatea construcţiei este foarte bună, plasticul, butoanele şi mai ales elementele de fixare dau o senzaţie de soliditate binevenită, mai ales având în vedere etajul de preţ al sistemului Phottix Odin.

Click pe imagini pentru mărire:

Receptorul este suficient de solid pentru a suporta greutatea unui flash de top cum este Nikon SB-910, chiar poziţionat la 90 de grade. Astfel avem siguranţa că nu vom avea surprize neplăcute în timpul utilizării.

Pe lângă patina standard, receptorul dispune şi de un şurub metalic cu filet standard de 1/4” cu care poate fi montat direct pe majoritatea suporturilor de flash, pentru o îmbinare mai sigură.

Alimentarea emiţătoului şi a receptorului este asigurată de câte 2 baterii sau acumulatori format AA, folosiţi şi în flash-uri. Aceasta ne scuteşte de a avea grijă de mai multe formate de acumulatori, un fapt foarte practic în utilizare.

Eu folosesc în Phottix Odin acumulatori cu descărcare lentă Sanyo Eneloop varianta de 2000 mAh, care sunt mai ieftini decât cei de 2400 mAh pe care îi folosesc în flash-uri. O surpriză plăcută, TCU-ul dispune de un indicator de încărcare al acumulatorilor.

Utilizare:

Phottix Odin poate face un singur lucru, dar îl face extrem de bine, anume declanşarea flash-urilor la distanţă,oferindu-ne o serie completă de facilităţi şi o comoditate extremă în utilizare.

Phottix Odin dispune de 4 canale, numerotate de la 1 la 4, pentru evitarea interferenţelor cu alţi fotografi care folosesc acelaşi sistem. Este strict necesar ca emiţătorul şi toate receptoarele folosite să fie setate pe acelaşi canal pentru a putea comunica.

Receptorul are relativ puţine elemente:

• patina pentru flash
• selectorul de canale (1-4)
• selectorul de grupe(A-C)
• butonul de pornire On/Off
• patina de fixare care conţine şi un surub metalic de 1/4”
• LED-ul de stare
• mufa pentru flash exterior (nededicat)
• o mufă mini USB pentru actualizări de firmware.

Emiţătorul este impresionant prin afişajul mare şi clar şi prin numărul mare de butoane. Totuşi, după lectura manualului, vom vedea că utilizarea este simplă şi intuitivă. Butoanele sunt clar marcate, au funcţii unice şi sunt iluminate odată cu afişajul la apăsarea oricărui buton. Iluminarea se opreşte automat în 10 sec. după ultima manevră pentru a economisi acumulatorii.

Afişajul şi funcţiile disponibile sunt extrem de familiare în special utilizatorilor de flash-uri Nikon, fiind adoptată o interfaţă similară cu a sistemului Nikon CLS (Creative Lighting System).

Astfel, avem 3 grupe de flash-uri care pot fi dirijate în mod independent, fie în mod TTL (inclusiv corecţii de expunere) cât şi în mod Manual cu nivele de putere de la 1/1 la 1/128, în treimi de treaptă. Putem deci face orice fel de combinaţie şi obţine rapid scheme de lumină destul de complexe. Grupele nu sunt limitate la un singur flash.

În afară de modul clasic cu grupe independente cunoscut de la Nikon, există şi modul cu raţii de putere între două grupe, A:B, apreciat de utilizatorii de aparatură Canon, şi, mai recent, prezent la Nikon pe flash-ul SB-700.

Pentru această desfăşurare de forţe impresionantă, este suficient ca flash-urile aflate pe receptoare să fie puse în mod TTL, iar emiţătorul va face restul.

În afară de semnalele necesare pentru TTL şi Manual, se poate transmite valoarea zoom-ului (fie automat corelat cu focala obiectivului, fie o valoare aleasă de utilizator) şi se pot folosi lămpile de asistenţă AF de pe flash-uri. Receptorul poate fi cuplat şi la flash-uri de studio, folosind un cablu livrat în set.

O facilitate interesantă este compatibilitatea cu sistemele radio Phottix anterioare, emiţătorul Odin putând comanda (doar în mod manual şi fără posibilitatea de sincronizare de mare viteză) receptoare Phottix Strato şi Phottix Strato II, cu condiţia ca acestea să fie pe acelaşi canal şi într-o grupă între A şi C.

Singura „lipsă” pe care i-am găsit-o sistemului Phottix Odin este imposibilitatea de ataşare a unui flash direct pe emiţător, pentru a păstra o lumină pe aparat. Acesta se datorează formei emiţătorului care cuprinde afişajul mare şi butoanele de comandă.

Dacă totuşi dorim un flash pe aparat, putem rezolva problema folosind un receptor suplimentar, cum puteţi vedea în imaginea de mai sus. Receptorul a fost montat pe un bracket (care ne oferă menţinerea permanentă a flash-ului deasupra obiectivului, inclusiv la fotografierea pe verticală).

Există multe modele de bracket-uri, aici a fost folosit modelul Newton Di100 FR2.

Concluzie:

Phottix Odin ne oferă toate facilităţile proprii sistemului de comandă a flash-urilor Nikon CLS, dar cu avantajul de a avea comandă prin radio. Comanda radio ne scuteşte de problemele proprii sincronizării optice, de care nu este scutit nici performantul sistem Nikon (distanţa de lucru, orbirea senzorilor optici în plin soare, necesitatea unei linii de vedere directă).

Nu este singurul sistem care permite TTL la distanţă (mai există Pocket Wizard, Pixel şi altele), dar este extrem de comod în utilizare şi, mai important, afişajul foarte similar cu sistemul Nikon CLS permite utilizatorilor setarea foarte rapidă şi eficientă a flash-urilor.

Phottix Odin poate fi găsit la F64 în variantele dedicate pentru Canon şi Nikon atât în set emiţător/receptor cât şi receptoare separate dacă aveți nevoie de mai multe.