Last Updated on 26/10/2021 by Radu Grozescu

Ca toţi posesorii de truse DSLR, care sunt grozave dar tind să crească la nesfârşit, atacând semnificativ bugetul şi îngreunând geanta, îmi doresc un aparat compact cât mai capabil dar care să fie relativ uşor de transportat şi căruia să nu i se poată ataşa prea multe accesorii.

Mai jos e părerea mea (evident foarte subiectivă) despre cum ar putea arăta un aparat de luat atunci când nu vrem să transportăm trusa DSLR.

Concluzie:

(ca să nu trebuiască citit tot articolul):

Compactul ideal pentru mine ar fi un Nikon 1 mai voluminos cu:

• zoom nedemontabil echiv. 24-120/2.0-2.8 (chiar dacă are un volum mai mare)
• inel mecanic de zoom – ca la zoom-urile clasice Nikon 1 (opțional retractabil)
• patină standard de flash – ca la DSLR-uri sau Nikon P7800
• vizor electronic încorporat – ca la Nikon P7800, ideal mai performant
• flash integrat cu posibilitatea de a comanda flash-uri Nikon – ca la Nikon P7800
• obturator central – ca la Nikon Coolpix A sau Fuji X100 (sincronizare 1/2000s)
• obturator electronic pentru cadenţă mare de fotografiere – ca la Nikon V3
• receptor IR pentru telecomanda Nikon ML-L3
• baterie de DLSR: ideal Nikon EN-EL15 (ca la Nikon V1).

Deci, toată tehnologia există deja la Nikon, totul ar fi să le pună cineva împreună.

Acum, pe bucăţele:

Marca:

Nikon. De ce ?

• pentru că m-am obişnuit cu softurile Nikon şi doresc să trag RAW-uri.
  Dacă aş folosi Lightroom, nu ar mai fi atât de critic din acest punct de vedere.
• pentru a putea folosi flash-uri Nikon.

Captorul:

1” (Nikon 1). Pentru că permite o calitate rezonabilă a imaginii în condiţiile în care obiectivele rămân la un volum redus.

Multă lume a criticat Nikon pentru captorul prea mic (13.2 x 8.8mm), care are cam un sfert din suprafaţa unuia DX, deci aprox. 1/8 din suprafaţa unui Full frame.

Dar aceasta înseamnă posibilitatea de a avea echivalentul unui 80-300mm la 175g şi 61mm lungime, cu preţul unei comportări mai modeste la sensibilităţi mari.

Nikon e acum la 18MP pe sistemul Nikon 1, pe deplin suficient pentru printuri aprox. de 45 x 30 cm la 300 dpi, deci se pot printa comod fotografii de expoziţie de 66cm la 200 dpi (ex. la Amedesign).

Obiectivul:

Ideal 9-45/2.0-2.8 (echivalent FF 24-120mm). Cu această plajă focală şi de luminozitate se pot aborda majoritatea subiectelor curente.

Nedemontabil. Astfel se elimină tentaţia achiziţionării de alte obiective (esenţial).

În plus se poate folosi un obturator central.

Filet de filtre (probabil 52, nu diametrul este esențial).

Evident, parasolar dedicat inclus în preț. Pe baionetă exterioară, ca la DSLR-uri.

Zoom mecanic (ca la DSLR-uri sau Nikon 1). Viteza de lucru şi senzaţia pe care o dă în utilizare este net superioară zoom-urilor electrice folosite la aparatele compact obişnuite.

Obturatorul:

Hibrid, ca la aparatele seria V (1, 2, 3), deci mecanic plus electronic.

Dacă e şi central (cum am spus mai devreme), ar putea oferi timpi de sincronizare cu flash-ul până spre 1/2000s (ca la Nikon Coolpix A sau Fuji X100), net superior DSLR-urilor.

Aceasta ar permite fotografierea cu flash-ul în plin soare la 2000/2.8 la ISO 100 fără a face apel la sincronizarea de mare viteză.

Astfel ar favoriza atât obţinerea fundalurilor neclare şi ar mări semnificativ raza de acţiune chiar a flash-urilor mai mici. Să nu uităm că sincronizarea de mare viteză (Auto-FP la Nikon) scade semnificativ puterea utilă a flash-ului.

Obturatorul electronic permite fotografierea cu cadenţe foarte mari, Nikon a atins deja 60fps încă de la V1, şi atingerea timpilor extrem de scurţi (1/16.000s).

Neapărat receptor pentru telecomanda IR Nikon ML-L3. Ca la DSLR-urile medii, că la Nikon cele pretențioase nu au receptor IR pentru telecomandă. Poate în ideea să cumpărăm varianta radio, care e interesantă, dar tot kit-ul e de vreo 12 ori mai scump decât varianta optică 🙂

Autofocus:

Sistemul folosit pe seria Nikon 1 e deja suficient de performant 🙂

Vizorul:

Vizor electronic (EVF) încorporat (a existat la Nikon V1, există pe P7800). Ceva cât mai rapid şi cu rezoluţie bună. Neapărat integrat în aparat, nu ca accesoriu.

LCD-ul:

Rabatabil pe o axă (ca la Nikon V3). Se poate şi pe două axe (P7800, D5300) dar iese aparatul mai voluminos.

Flash:

Neapărat flash încorporat, atât pentru utilizare rapidă cât şi pentru a putea comanda măcar o grupă (ideal două) de flash-uri externe (în sistemul Nikon CLS). Există şi la P7800, şi la DSLR-uri.

Neapărat patină de flash standard, compatibilă cu toate flash-urile serioase Nikon (nu varietatea ciudată de la Nikon 1, care nici nu a auzit de CLS).

Cuplat cu un obturator central cu timpi de sincronizare până la 1/2000s (ca la Nikon Coolpix A) posibilităţile cu flash-uri ar fi practic nelimitate.

Dacă poate P7800, ar putea și un Nikon 1 modificat 🙂

Filmare:

Evident. Full HD, inclusiv în mod manual (ca la Coolpix A), și nu uitați de mufa de microfon exterior 🙂

Corpul aparatului:

Metalic. Ceva mai mare ca un Nikon V3, ca să încapă şi patină de flash standard, şi vizor electronic, şi flash încorporat. Asta ar duce la o priză mai bună în mână.

Zoom-ul mecanic (cu inel pe obiectiv) este extrem de important.

Bateria:

Ideal Nikon EN-EL15. În caz extrem Nikon EN-EL14a.

Deci acumulatori de DSLR-uri, ca să fie compatibile cu ce avem deja (cu puţin noroc).

Concluzie:

Nu-i așa că ar fi un aparat grozav de back-up pentru trusa DSLR ?

Și pentru „location scouting” și „making of” ?

Restul concluziei e chiar la începutul articolului 🙂